„A fost odată ca niciodată un Îngeraş care se plictisea taaaaareeee mult. Atât de tare se plictisea în tărâmul de lumină încât nu îi mai plăceau nici norii pufoşi şi jucăuşi, nici ghirlandele de stele.
Bufnos, Îngeraşul s-a hotărât să plece pe Pământ, să vadă şi el cum trăiesc ceilalţi copii. Dintr-o data vazu vreo şapte băieţi cum alergau după o minge. Mai departe câteva fetiţe săreau coarda, iar alţi copii se jucau de-a v-aţi a prinselea. Îngerașul a mers către copii, iar aceştia l-au primit cu braţele deschise. Şi s-au jucat, până când, rând pe rând copiii au început să plece:
- Ah, m-au luat frisoanele!
- Pe mine ma doare gâtul.
- Eu nu pot să respir, mă duc la mama să îmi şteargă nasul.
Rând pe rând copiii plecară, care mai de care mai bolnăviori şi Îngeraşul rămase singur. Nu mai avea cu cine să se joace. De data aceasta trist, Îngeraşul aştepta noaptea să se urce din nou pe razele de Lună înapoi acasă. Dintr-o dată văzu o sclipire printre frunzele arămii. Era o bagheta strălucitoare.
-Hmm, gândi Îngeraşul. Oare o fi trimis-o cineva de sus de acasă pentru mine?
Începu să o mişte prin aer şi bagheta îl oprise lângă
o tulpină de salvie. Ştia de la orele despre plante fermecate că salvia era considerată o plantă cu proprietăţi magice bună pentru durerile de gât şi de piept. Atinse planta cu bagheta fermecată şi pe dată aceasta intră ca un fulger verde în bagheta.
Urmă puterea fermecată a baghetei şi găsi apoi
echinacea, plantă de leac pentru întărirea şi stimularea imunităţii. O atinse şi pe ea şi un fulger violet intră de data aceasta în baghetă.
Merse mai departe şi dădu peste delicatul
muşeţel. Muşeţelul era numit din vremuri străvechi floarea raiului. Este printre cele mai puternice plante care întăresc sistemul de apărare al organismului şi are puteri de alungare a bacteriilor şi toxinelor. Atinse Îngeraşul muşeţelul şi pe dată o strălucire albă intră în bagheta lui.
Mai merse ce mai merse şi ajunse la un stup de albine. Din stup se arătă pe dată regina şi îi spuse.
-Îngeraşule, văd că ai găsit bagheta fermecată pe care Zâna natură ţi-a trimis-o. Să ştii că în ea se află un suflet curat şi magic. Puterile lui au crescut pentru că tu l-ai ajutat, iată îţi dăruiesc şi propolisul care poate să vindece o mie de boli! Iar când vine vorba de răceli şi gripe, este de neînvins!
Îngeraşul mulţumi timid şi mai întrebă doar:
- Care este numele duhului din baghetă?
Zâna râse:
- Este un băieţel frumos şi bun ca şi tine, numai că este alcătuit din picături mici, mici de tot, ca un nor. Îl cheamă Pufy Puf şi sunt convinsă că veţi fi prieteni pe viaţă.
Bucuros, Îngeraşul îşi lăsă aripile şi porni către casele copiilor. Ajunse la la băieţelul cu obrajii roşii din cauza febrei şi respiraţia greoaie. Strânse bagheta la piept şi îi şopti:
- Acum Pufy Puf, acum e timpul să-l faci bine!
Din baghetă ieşi un norişor se duse direct spre nasul şi guriţa baietelului. Şi minune! Băieţelul putea acum respira liniştit.
Cu mare bucurie, cei doi prieteni plecară pe la toţi copiii şi îi făcură bine. Nu uitară însă să le lase pe noptieră câte un flacon mic cu o frântură de PufyPUF!
După ce terminară treaba, plecară amândoi pe razele de Lună. Au rămas cei mai buni prieteni şi au învăţat să se joace de dimineaţă până seara. Iar când prietenii lor de pe Pământ au probleme cu Răceala şi Gripa, prietenii noştri merg repede şi le aduc din nou sănătatea şi voia bună!”
