Ficatul este cel mai mare organ intern al corpului uman, el fiind o anexa a tubului digestiv care indeplineste numeroase functii: functia metabolica, cu rol in sinteza colesterolului si a lipidelor; functia vasculara, cu rol in sinteza unor elemente ale sangelui (albumine, globuline) precum si a factorilor de coagulare ai acestuia; functia secretorie, cu rol in producerea bilei; functia antitoxica, cu rol in neutralizarea toxinelor din organism; functia excretorie, cu rol in descompunerea hemoglobinei. Spre deosebire de alte organe, ficatul are capacitatea de refacere a celulelor care au fost distruse de o afectiune sau leziune, aparute pe termen scurt. Daca leziunile sunt repetate si apar pe termen lung (cazul afectiunilor cronice), modificarile devin ireversibile. Vezica biliara (sau colecistul) este situata imediat sub ficat, fiind o anexa a acestuia si are rolul de a depozita bila secretata de ficat. Tulburarile care apar la acest nivel se datoreaza afectarii ficatului (cu aparitia hepatitelor, cirozei, insuficientei hepatice) sau a functiei secretorii a acestuia (cu secretia insuficienta de bila) si/sau a vezicii biliare, cand pot apare: colecistite (inflamatii ale colecistului), dischinezii biliare (dereglarea mecanismului de eliminare a bilei datorita perturbarii motilitatii vezicii biliare), angiocolite (infectii bacteriene ale cailor biliare), colici biliare (dureri la nivelul cailor biliare datorate litiazei biliare sau colecistitelor acute). Principalele semne si simptome ale afectiunilor hepatice includ: modificarea culorii pielii (care in cazul icterului capata o nuanta galbuie), aparitia starilor de oboseala cronica, senzatiilor de greata si balonare, marirea in volum a abdomenului, lipsa poftei de mancare etc.
