Traditia plantelor de leac in Romania

Inceputurile farmaciei in Romania dateaza inca din negura vremurilor, de pe vremea geto-dacilor. Desi, din pacate, nu ne-au ramas prea multe informatii din aceea perioada,  stim, gratie scrierilor grecesti, ca dacii erau mari cunoscatori ai plantelor si aveau o abordare holistica asupra sanatatii, spunand ca „nu se cade sa incercam a vindeca ochii fara sa ne ocupam de cap, ori capul fara trup, tot astfel nu se cade sa incercam a vindeca trupul fara sa vedem de suflet, si ca tocmai din pricina asta, sunt multe boli la care nu se pricep doctorii greci, fiindca nu cunosc intregul de care ar trebui sa ingrijeasca”

Nu au ramas izvoare scrise de pe vremea dacilor care sa ne transmita retetele lor de leacuri din plante, dar, in schimb, puternica istorie orala transmisa prin viu grai din generatie in generatie, a facut ca tainele dacilor in domeniul plantelor medicinale sa fie cunoscute, folosite si imbunatatite. Astfel, Romania a avut si are inca una dintre cele mai puternice traditii in fitoterapie din intreaga Europa.

Poate ca unul dintre secretele acestei traditii a fost faptul ca leacurile din plante nu se gaseau numai in zonele manastiresti ca in restul Europei (desi au existat si in Romania puternice centre, cu bolnite si gradini de plante medicinale la Tismana, Curtea de Arges, Cozia, Bistrita, Hurezi, Vochita, Neamt.). Leacurile erau cunoscute de fiecare femeie din sat si erau transmise natural, vecinilor sau celor din familie.

Vastele cunostinte despre plantele medicinale ale romanilor au fost cuprinse mai tarziu, incepand cu secolul al XVI-lea in carti precum „Folosirea plantelor de leac” , primul manuscris scris pe aceasta tema, „Psaltirea Scheiana“ (1515), „Herbarium de la Cluj“ (1587) sau „Sanitatis studium“, scrisa de Paul Kyr si publicata la Brasov in anul 1551, cea mai veche carte medicala tiparita in tarile romane.

Plante binecuvantate

Avem deci o lunga traditie in folosirea plantelor medicinale la care, fara indoiala, a contribuit si abundenta florei medicinale din tara noastra. Flora Romaniei cuprinde 3.600 de specii din care peste 360 de specii sunt utilizate in tratarea diverselor afectiuni. In medicina traditionala romaneasca s-au respectat o serie de reguli importante legate de modul de culegere si de pastrare a plantelor (legate de ciclurile astronomice sau de cele biologice ale plantei), dar si principiul conform careia fiecare planta indica boala la care este potrivita, prin forma, culoare sau alte aspecte. Este si motivul pentru care rezultatele terapiilor cu plante au avut dintotdeauna efecte benefice.

Unele dintre plantele medicinale autohtone au fost folosite asiduu in medicina populara romaneasca, iar puterea lor de vindecare le-a facut sa fie folosite pentru mai multe tipuri de afectiuni. Trecem in revista cateva dintre ele, care isi merita numele de regine ale terapiei cu plante.

 

Brusture (Arctium Lappa)

Denumit si captalan, sau laba ursului, brusturele a fost folosit cu succes inca de pe vremea dacilor pentru curatarea sangelui, intarirea organismului sau guta, dar si pentru infrumusetarea aspectului parului.

 

Traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris)

Folosita de sute de ani pentru menstruatii abundente, hemoragii uterine sau chiar ulcere. Capsella este folosita cu succes si pentru impiedicarea coagularii prea rapide a sangelui si pentru ameliorarea hemoroizilor.

 

Sunatoarea (Hypericum perforatum)

Vesela si luminoasa, sunatoarea, „iarba sangelui“ sau „floarea de naduf“ este ideala in caz de arsuri, inflamatii si iritatii, dar si pentru alungarea nervozitatii si a depresiei.

 

Coada-calului (Equisetum Arvense)

Batrana inca de pe vremea dinozaurilor, coada-calului nu inceteaza sa aiba de secole efecte uimitoare asupra rinichilor si tractului urinar, reumatismului si gutei. Este excelenta pentru mentinerea sanatatii articulatiilor, ligamentelor si tendoanelor.

 

Coada-soricelului (Achillea Millefolium)

Umila si discreta, coada-soricelului nu inceteaza sa uimeasca cu veleitatile sale de planta regala! Deseori folosita de femei contra sangerarilor, ea este folosita cu succes si pentru greata, migrene, anorexie, sau arsuri la stomac.

 

Soc (Sambuccus Nigra)

Inconjurat de legende si povesti, bozul sau, cum i se mai zice,  coramnicul este de sute de ani folosit pentru detoxifierea organismului. Dar asta nu inseamna ca nu este la fel de bun si pentru raceli sau boli de rinichi.

 

Busuioc (Ocimum Basillicum)

Planta considerata divina, busuiocul este poate cea mai iubita planta de la noi. Pusa cu sfintenie la icoane, se spune ca apara casa si pe cei din ea de tot ce este rau. Este folosita pentru oboseala, vigoare mentala sau probleme digestive.

 

Angelica (Angelica Archangelica)

Misterioasa si eterica, angelica are reputatia „ierbii celor sapte ingeri” si se spune ca nu este boala pe care nu o poate infrange. Este folosita mai ales pentru aciditatea stomacului, stimularea poftei de mancare, indigestiei, tuse, raceala, gripa, bronsita.

 

Branca Ursului (Heracleum Spondylium)

Inalta si mandra, planta ne aminteste de vitejii de altadata. Branca Ursului este fara indoiala semnul vigorii si al puterii si nu este de mirare ca este folosita pentru intarirea organismului si stimularea sexuala atat la femei, cat si la barbati.

Iata deci ca plantele romanesti au puterea de a ameliora cu puterea lor numeroase boli, iar faptul ca in Romania traditia fitoterapica nu a fost intrerupta timp de sute de ani, face ca produsele din plante sa fie apreciate si folosite cu succes de romani.

Leave a Reply