Spirulina

Algele au fost primele forme de viaţă de pe Pământ, ele fiind organisme aflate la graniţa dintre regnul vegetal şi cel animal. Spirulina face parte din clasa cianobacteriilor sau algelor albastre-verzi, care trăiesc în apele calde şi alcaline, din diverse zone geografice. Ea a apărut cu aproximativ 3,5 milioane de ani în urmă, având formă spiralată şi culori ce variază între verde închis şi verde-albastrui. Se consideră că până în secolul al XVI-lea spirulina a reprezentat o sursă de hrană pentru azteci şi mesoamericani, ea având o concentraţie mare de proteine şi o valoare nutritivă ridicată. Spirulina are o compoziţie bogată în: proteine, vitamine din complexul B (B1, B2, B6, acid folic), beta-caroten, vitamina E, săruri minerale (fier, calciu, zinc, potasiu, magneziu, seleniu, cupru şi sodiu), acizi graşi, phycocianină, clorofilă, etc. Sub formă uscată, 100g spirulină conţine 60 - 70g proteine (de 3 ori mai mult decât carnea de porc, de 2 ori mai mult decât carnea de vită şi de peste 1,5 ori mai mult decât boabele de soia), fiind uşor asimilată de organismul uman.

remineralizant, vitaminizant, reglator al metabolismului celular, regenerator, reîntineritor, antioxidant, tonic al glandelor sexuale, scade colesterolul şi trigliceridele.

se utilizează ca adjuvant în: convalescenţă, devitalizare, efort intelectual susţinut (studenţi, elevi, intelectuali), lăuze, încetinirea procesului de îmbătrânire, regenerator post chimioterapie şi cobaltoterapie, creşterea performanţelor sportive, hepatite acute şi/sau cronice, ciroză hepatică, obezitate, anemii, distonie neurovegetativă, stress, carenţă de săruri minerale, disfuncţii sexuale, boli oftalmologice degenerative (glaucom, cataractă, retinopatii) şi în geriatrie.

alergie la Spirulină.

la persoanele care suferă de edeme şi în sarcină se administrează numai cu recomandarea medicului.